Despre autor și cartea lui
MIHNEA MĂRUȚĂ este jurnalist și doctor în filosofie al Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj. Cartea "Identitatea Virtuală", apărută la Editura HUMANITAS, s-a născut din căutările sale provocate de transformările majore pe care tehnologia și social media le generează în educație, în presă, în modul în care ne raportăm la noi înșine si în care funcționăm, ca societate.
"Este cea mai bună carte despre relația real-digital-virtual pe care am citit-o vreodată"
Opinii despre carte
Cu această carte, Mihnea Măruță scoate gândirea filozofică românească din rutina de a comenta lucrări străine și, totodată, ridică discursul asupra lumii digitale de la texte descriptive la o teoretizare profundă și radicală.
Mihnea Măruță face parte din specia de gânditori pentru care filozofia nu e filozofare asupra filozofiei, ci atacarea, cu un arsenal puternic și variat, a unei probleme concrete – destinul nostru în lumea aparențelor digitale. Rareori mi s-a întâmplat să întâlnesc atâta originalitate și curaj intelectual.
Tocmai când credeam că măcar în varianta 2.0. putem fi «Excepționali» și «Nemuritori», Mihnea Măruță demontează și aceasta iluzie printr-o incursiune intelectuală aproape curativă. „Identitatea virtuală” te lecuiește în primul rand de tine însuți. După ce o citești, ai șansa de a te (auto) vindeca! Ar fi interesant de urmărit, probabil intr-o lucrare viitoare, care este rețeta!
Sunt două obsesii fundamentale care presează continuu, conștient sau subconștient, individul uman. A-și dovedi sieși prin ceilalți că este prezent în lume și a nu fi absent nici după moarte. Ele creează pe internet extensia lui fantomatică, pe care Mihnea Măruță o analizează și o reinventează convocând filozofi de la Aristotel până la Heidegger și după, cu o rigoare științifică și o adecvare literară cum rar am întâlnit. Este cea mai bună carte despre relația real–digital–virtual pe care am citit-o vreodată.
Mihnea Măruță studiază chipurile din fluidul deformant al rețelelor sociale și, cu ajutorul uneltelor născocite de maeștrii filosofiei, ridică minuțios o structură de gândire, sprijinită mereu pe stâlpii științei și decorată uneori cu exemple elocvente din beletristică sau din filme, despre identitatea virtuală și despre fenomenele care o definesc.
Dincolo de referințele filosofice impresionante, multe complet neștiute de mine, cartea lui Mihnea vorbește, de fapt, despre dorința și căutarea noastră pentru o existență care nu se supune unor tipare clasice, lumești. Cele 10 capitole vorbesc despre cum am ajuns să trăim pentru și într-un „dincolo 2.0”, doar pentru că realul pare incapabil să ne aducă aceeași euforie. Oare chiar poți ajunge la o stare de paradis prin doom scrolling? Oare virtualul chiar ne poate face să simțim ceva real?
