Skip to content Skip to footer

CAPITOLUL 2: Metalepsa de sine

Ce este metalepsa din rețea? Dar antimetalepsa?

Cele două concepte (metalepsă și antimetalepsă), pe care autorul le preia din teoria literaturii, sunt esențiale pentru această carte.

Metalepsa este încălcarea intenționată, de către un autor, a pragului dintre universul său, cel real, și universul operei sale (de pildă, o carte sau un film). Dacă un autor se inserează pe sine, ca personaj, într-o operă de-a sa, păstrându-și identitatea reală, spunem că se produce o metalepsă.

Invers, dacă un personaj pare că vrea să iasă din universul ficțiunii, să „spargă ecranul”, spunem că se produce o antimetalepsă. De pildă, când un personaj de cinema întrerupe acțiunea, iese din poveste și, privind în obiectivul camerei de filmat, ni se adresează nouă, spectatorilor.

Tot în acest fragment al podcastului, Mihnea Măruță explică următorul citat din carte: „Producerea de sine pe care un om o efectuează într-o rețea de socializare reprezintă o prefigurare a propriei morți”.

Ce legătură are asta cu moartea?, îl întreabă Dragoș Stanca.„În rețea, creăm încontinuu imagini despre care suntem conștienți, sau nu, că ne vor supraviețui. Vrem să supraviețuim în mințile celorlalți într-un mod cât mai luminos, cât mai bun, cât mai fericit”, răspunde Mihnea Măruță.

Pe YouTube puteți „sări”, via time codes, la partea din discuție care vă interesează mai mult:

00:00 Ce este metalepsa. Ce legătură se stabilește între un Eu real (un utilizator) și Eul său virtual, pe care îl creează într-o rețea de socializare.

04:50 Nu cumva suntem niște ficțiuni? Ce-ar fi dacă universul întreg ar fi o simulare?

06:03 Ce este antimetalepsa. Exemple: serialul „House of Cards” și alegerea lui Zelenski în funcția de președinte al Ucrainei.

11:00 Cum se produce antimetalepsa în social media: personajul pe care l-am creat în rețea se întoarce împotriva noastră.

13:50 De ce nu le putem impune urmăritorilor propria noastră viziune despre noi înșine.

16:00 De ce producerea de sine dintr-o rețea este „o prefigurare a propriei morți”. Ce se petrece în mintea noastră când știm că imaginea noastră urmează să fie înregistrată (imortalizată).

20:15 Vrem să ne „nemurim” în mințile celorlalți într-un mod cât mai luminos.

21:06 Nu mai zăbovim să ne gândim în ce fel ne modifică rețelele de socializare. Lumea tehnologică înaintează mult mai rapid decât conceptualizarea aferentă.