Skip to content Skip to footer

CAPITOLUL 3: Simulacrul de sine

Ce anume creăm într-o rețea de socializare?

Creăm un obiect de tip artistic, răspunde Mihnea Măruță. Dar termenul de „artă” nu are aici sensul său de zi cu zi, ci sensul din Grecia antică, și anume de activitate care aduce la prezență ceva ce nu exista anterior.

În continuarea discuției, Dragoș Stanca îl întreabă pe autor la ce se referă acest citat: „Publicarea în mediul online a unor fragmente de viață urmărește expansiunea sinelui, creșterea influenței sale, și nu întoarcerea către înăuntru”.

Acest citat, răspunde autorul, pornește de la o comparație între mentalitatea din zilele noastre, a celor activi în rețele, și mentalitatea filosofilor stoici, care vizau retragerea în sine, astfel ca omul să ajungă să-și fie suficient sieși. Astăzi suntem tentați la o „continuă paradă de sine”, consideră Mihnea Măruță.

Pe YouTube puteți „sări”, via time codes, la partea din discuție care vă interesează mai mult:

00:00 Ceea ce creăm în social media este un „obiect de tip artistic”. Dar sensul termenului de „artă” este cel din Grecia antică, de aducere la prezență a ceva ce nu exista anterior.

04:00 Eul virtual pe care-l creăm în rețea este un simulacru, adică o reprezentare care nu reproduce un model.

04:46 Care este diferența dintre Eul virtual și identitatea virtuală din rețea.

05:40 Expansiunea sinelui versus constituirea sinelui: o comparație a mentalităților de azi cu mentalitatea din filosofia stoică.

07:27 În rețea, chiar și defectele pot deveni atrăgătoare.

08:45 Nu se întâmplau toate astea și înainte de social media?, întreabă Dragoș Stanca. Una dintre diferențe este că banalitatea a devenit mult mai ofertantă, răspunde Mihnea Măruță.